• Cartea neagră a revoluției franceze (volum coordonat de Renaud ESCANDE) – ediţia a II-a

Cartea neagră a Revoluției Franceze



De Ziua Naţională a Franţei, în „buricul tîrgului”, la cîţiva paşi de fostul restaurant şi hotel „New York” (în saloanele căruia s-au pus bazele grupării şi revistei „Gîndirea„), peste drum de celebra cafenea „Arizona” (unde s-au pus multe alte „baze” ale literaturii contemporane), la cîţiva paşi (ai destinului) de locul în care au fost împuşcaţi (între alţii) sculptorul Lucian Matiş şi actorul Călin Nemeş în Revoluţia Româna din Decembrie 1989, anume la cafeneaua literară postmodernă „Insomnia” (unde se întîmplă prezentări/lansări/comentarii de carte, lecturi publice, întîlniri informale cu „formalişti” re- şi de-formaţi) – toate în Cluj, dacă mai era nevoie să spun – Editura Grinta şi Institutul Cultural Francez „Henri Jacquier” au lansat, în premieră în limba română, monumentalul volum Cartea neagră a Revoluţiei Franceze. Am pierdut etapa a 1o-a din Turul Franţei, dar a meritat. Nu ştiu de ce (poate că ştiu, însă nu ştiu că ştiu!), dar parcă se vorbea despre o altă Revoluţie. Iată, doar un fragment din introducerea la ediţia românească (apărută la doar doi ani de la ediţia princeps franţuzească!), semnată de Ioan L. Danciu: „Mitul revoluţiei din 1789 a fost, de fapt, creat şi autentificat de o întreagă generaţie de istorici. Apoi, această iluzie a fost doar dezvoltată, continuată. Acum am coborît cu picioarele pe pămînt şi nu ne vine să credem cît am putut fi de orbi. Faptul că Revoluţia franceză a fost percepută într-o gamă extrem de largă a problematicilor şi consecinţelor a îngreunat abordarea ei unitară. De la triumfalismul exacerbat, pînă la „caracterul satanic” este un cîmp vast. Se dovedeşte, pe de o parte, uriaşa importanţă istorică, politică, socială, culturală, religioasă şi morală a cărei depozitară este revoluţia. Dar, în acelaşi timp, împreună cu lumina pe care o răspîndeşte trebuie să vedem şi umbra farsei.”  Da, aşa spuneau bătrînii: unde-i lumină mare, şi umbra-i deasă. Volumul – o lucrare colectivă – este fascinant. Zguduitor. Terapeutic. Avem şi noi o „carte albă a securităţii„, un „raport final asupra dictaturii comuniste din România„, mai degrabă gri. Oare ce culoare ar trebui să aibă o „carte a Revoluţiei române din decembrie 1989 „?


 


  În semnalarea apariţiei în limba română a masivului volum Cartea neagră a Revoluţiei Franceze, promiteam să revin asupra temei. O fac acum, cu doar cîteva constatări provizorii (termen, se vede, inevitabil ori de cîte ori vorbim despre revoluţii!). În primul rînd, este o carte profund provocatoare. Prin urmare, incomodă. Exemplifică amplu mai degrabă decît demonstrează. Contrapune memoria  colectivă şi oficială-instituţionalizată a Revoluţiei, unuicorpus de memorii-mărturii şi documente  ne-canonice ale revoluţionarilor sau martorilor. Astfel, adevărul Revoluţiei se dezvăluie în toată tensiunea caracterului său contradictoriu. Perspectiva celor două secole scurse de la Revoluţia Franceză adaugă semnificaţii noi, uneori şocante, evenimentelor revoluţionare prin „citirea” şi „recitirea” „orientate” a circumstanţelor, a raporturilor de cauzalitate, a „fărîmelor” efemere şi cu faţă dublă comasate nediscriminatoriu, pînă mai ieri, sub generice unidimensional superlative. Fiind un discurs fundamentat pe contrarietate, pune în mişcare, succesiv, perechi de noţiuni-atribute antinomice care caracterizează Revoluţia franceză, dar pot avea valoare de instrument şi pentru abordarea deschisă a altor revoluţii. De asemenea, unghiurile de  constituire a punctelor de vedere sunt incredibil de inedite, pînă la insolite! În funcţie de „instanţa de referinţă” a fiecărui autor-contributor în parte. Astfel că, în final, nu avem  „o fereastră” în timp, ci „un vitraliu” în segmentele căruia acesta îşi descompune lumina. Sau, umbrele. Aş mai spune, deocamdată, că traducerea literală a acestei lucrări (care a provocat o amplă şi pătimaşă dezbatere şi în Franţa, la data apariţiei-2008) ar trebui însoţită de o translare intelectuală a tipului de atitudine, nu demolator ci care pune sub întrebare, faţă de miturile fondatoare ale istoriei. Oricare ar fi ele (miturile) şi oricare ar fi ea (istoria). Căci, la ce bun să construieşti „un templu al Raţiunii” dacă alungi din el gîndirea critică?


 


(Vasile Gogea, pe blogul personal, Gogea’s Blog)


Spune-ţi opinia

Autentifică-te sau Înregistrează un cont nou pentru a putea scie o opinie

Cartea neagră a revoluției franceze (volum coordonat de Renaud ESCANDE) – ediţia a II-a

  • Autor: Antologie
  • Cod produs: 978-973-126-197-3
  • Disponibilitate: În Stoc
  • 80